ermitaj
română
Etimologie
Din franceză ermitage.
Pronunție
- AFI: /er.miˈtaʒ/
Substantiv
| Declinarea substantivului ermitaj | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ermitaj | ermitaje |
| Articulat | ermitajul | ermitajele |
| Genitiv-Dativ | ermitajului | ermitajelor |
| Vocativ | ermitajule | ermitajelor |
- (franțuzism) locuința unui eremit; (p.ext.) loc retras.
- mic palat izolat sau casă singuratică la țară.
- pavilion izolat în parcul unui castel.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online