răbufni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din răzbufni (învechit „a răbufni” < răz- + a bufni).

Pronunție

  • AFI: /rə.buf'ni/


Verb


Conjugarea verbului
răbufni
Infinitiv a răbufni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
răbufnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să răbufnească
Participiu răbufnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz. și tranz.) a produce prin izbire sau prin cădere un zgomot surd și puternic; a (se) trânti, a (se) izbi producând un zgomot înfundat.
  2. (v.intranz.) (despre zgomote) a răsuna puternic.
  3. (v.intranz.) a izbucni cu putere; a țâșni, a năvăli.
  4. (v.tranz.) a da drumul la..., a împrăștia.
  5. (v.intranz.) a năpădi.
  6. (v.intranz.) a-și exprima pe neașteptate și în mod violent nemulțumirea, după ce tăcuse mult timp.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe