Sari la conținut

escroacă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din escroc.

Pronunție

  • AFI: /es'kro̯a.kə/


Substantiv


Declinarea substantivului
escroacă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ escroacă escroace
Articulat escroaca escroacele
Genitiv-Dativ escroacei escroacelor
Vocativ escroaco escroacelor
  1. persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungașă, șarlatană.


Traduceri

Anagrame

Referințe