escroacă
română
Etimologie
Din escroc.
Pronunție
- AFI: /es'kro̯a.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului escroacă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | escroacă | escroace |
| Articulat | escroaca | escroacele |
| Genitiv-Dativ | escroacei | escroacelor |
| Vocativ | escroaco | escroacelor |
- persoană care înșală pe alții și își însușește, prin mijloace frauduloase bunuri străine; pungașă, șarlatană.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online