dăinui

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sârbocroată danovati.

Pronunție

  • AFI: /də.i.nu'i/


Verb


Conjugarea verbului
dăinui
Infinitiv a dăinui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
dăinuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să dăinuiască
Participiu dăinuit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (la pers. 3) a continuaexiste, să se mențină; a ține, a dura, a persista.
  2. (v.intranz.) (rar; despre ființe) a trăi, a exista.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe