etrier

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză étrier.

Pronunție

  • AFI: /e.tri'er/


Substantiv


Declinarea substantivului
etrier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ etrier etriere
Articulat etrierul etrierele
Genitiv-Dativ etrierului etrierelor
Vocativ etrierule etrierelor
  1. piesă în formă de U utilizată pentru asamblarea barelor de tracțiune ale vehiculelor, ca mâner pentru pârghiile de acționare ale întrerupătoarelor electrice etc.
  2. element de armătură transversală care înconjoară armătura longitudinală la construcțiile de beton armat.


Traduceri

Referințe