excurs
română
Etimologie
Din latină excursus.
Pronunție
- AFI: /eks'kurs/
Substantiv
| Declinarea substantivului excurs | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | excurs | excursuri |
| Articulat | excursul | excursurile |
| Genitiv-Dativ | excursului | excursurilor |
| Vocativ | excursule | excursurilor |
- (livr.) abatere, deviere de la subiect pentru a lămuri o problemă secundară; digresiune.
- dizertație sub formă de digresiune, făcută cu ocazia comentării unui pasaj dintr-un autor (antic).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online