ocazie
Variante
Etimologie
Din franceză occasion, germană Okasion < latină occasio, occasionis.
Pronunție
- AFI: /o'ka.zi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ocazie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ocazie | ocazii |
| Articulat | ocazia | ocaziile |
| Genitiv-Dativ | ocaziei | ocaziilor |
| Vocativ | ocazie | ocaziilor |
- situație, împrejurare care provoacă, permite sau ușurează săvârșirea unei acțiuni; prilej, moment favorabil.
- eveniment deosebit, festivitate.
- (concr.) mijloc de locomoție, de obicei găsit din întâmplare.
Locuțiuni
- de ocazie =
- (loc.adj.) potrivit numai pentru o anumită împrejurare; deosebit, de circumstanță.
- (loc.adj. și adv.) (ivit) întâmplător; cumpărat sau vândut din întâmplare (și de obicei avantajos).
- (loc.vb.) A da ocazie la (sau, #înv.#, de)... = a da loc, a ocaziona, a prilejui.
Expresii
- Cu altă ocazie = cu alt prilej, altă dată
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online