exonerare
română
Etimologie
Din a exonera.
Pronunție
- AFI: /eg.zo.neˈra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului exonerare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exonerare | exonerări |
| Articulat | exonerarea | exonerările |
| Genitiv-Dativ | exonerării | exonerărilor |
| Vocativ | exonerare | exonerărilor |
- (rar) acțiunea de a exonera și rezultatul ei; eliberare de răspundere a unei persoane care nu-și execută obligația din cauze străine de voința sa.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online