explora

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză explorer < latină explorare.

Pronunție

  • AFI: /eks.plo'ra/


Verb


Conjugarea verbului
explora
Infinitiv a explora
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
explorez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să exploreze
Participiu explorat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a cerceta o țară sau o regiune necunoscută sau puțin cunoscută, cu scopul de a face descoperiri sau studii științifice.
    A explora fundul mării.
  2. a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ.
  3. (fam.) a cerceta, a căuta în...

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe