fățuitoare
română
Etimologie
Din fățuitor.
Pronunție
- AFI: /fə.ʦu.i'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului fățuitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fățuitoare | fățuitoare |
| Articulat | fățuitoarea | fățuitoarele |
| Genitiv-Dativ | fățuitoarei | fățuitoarelor |
| Vocativ | fățuitoareo | fățuitoarelor |
- persoană care fățuiește.
- unealtă cu care se întinde și se netezește tencuiala aruncată cu mistria pe zid; drișcă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online