Sari la conținut

fărâmița

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din fărâmiță.

Pronunție

  • AFI: /fə.rɨ.mi'ʦa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) fărâmița
Infinitiv a (se) fărâmița
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) fărâmițez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) fărâmițeze
Participiu fărâmițat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) a (se) preface în fărâmițe, a (se) sfărâma în componente foarte mici.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe