făptaș

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din faptă + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /fəp'taʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
făptaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ făptaș făptași
Articulat făptașul făptașii
Dativ-Genitiv făptașului făptașilor
Vocativ făptașule făptașilor
  1. persoană care a comis o faptă condamnabilă, de obicei un delict, o infracțiune; făptuitor.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe