farfara

română

Etimologie

Din turcă farfara.

Pronunție

• AFI: /far.faˈra/

Substantiv

Declinarea substantivului farfara
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	farfara	farfarale
Articulat	farfaraua	farfaralele
Genitiv-Dativ	farfaralei	farfaralelor
Vocativ	farfara	farfaralelor

1. (fam. și peior.) flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online