farfara

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din turcă farfara.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
farfara
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ farfara farfarale
Articulat farfaraua farfaralele
Genitiv-Dativ farfaralei farfaralelor
Vocativ farfara farfaralelor
  1. (fam. și peior.) flecar, palavragiu; persoană care duce vorba de colo-colo, care deformează conținutul spuselor cuiva și le transmite astfel altora.


Traduceri

Referințe