palavragiu

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din turcă palavracı.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
palavragiu
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ palavragiu palavragii
Articulat palavragiul palavragiii
Genitiv-Dativ palavragiului palavragiilor
Vocativ palavragiule palavragiilor
  1. (depr.) persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe