palavragiu

română

Etimologie

Din turcă palavracı.

Pronunție

• AFI: /pa.la.vraˈʤiw/

Substantiv

Declinarea substantivului palavragiu
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	palavragiu	palavragii
Articulat	palavragiul	palavragiii
Genitiv-Dativ	palavragiului	palavragiilor
Vocativ	palavragiule	palavragiilor

1. (depr.) persoană care spune palavre; flecar, limbut, guraliv.

Cuvinte derivate

• pălăvrăgi

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online