coasă

română

Etimologie

Din slavă (veche) kosa.

Pronunție

• AFI: /ˈko̯a.sə/

Substantiv

Declinarea substantivului coasă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	coasă	coase
Articulat	coasa	coasele
Genitiv-Dativ	coasei	coaselor
Vocativ	coasă	coaselor

1. unealtă agricolă compusă dintr-o lamă metalică cu vârf curbat fixată pe o coadă lungă, folosită la cosit.
2. acțiunea de a cosi; timpul când se cosește.
3. recoltă de plante erbacee cosite.

Cuvinte derivate

• cosaș

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din coase.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru coase.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru coase.

Referințe

• DEX '98 via DEX online