feștelitoare
română
Etimologie
Din feștelitor.
Pronunție
- AFI: /feʃ.te.li'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului feștelitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | feștelitoare | feștelitoare |
| Articulat | feștelitoarea | feștelitoarele |
| Genitiv-Dativ | feștelitoarei | feștelitoarelor |
| Vocativ | feștelitoareo | feștelitoarelor |
- (reg.; peior.) persoană care scrie urât sau prost, care mâzgălește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online