fițuică
română
Etimologie
Din germană Fitschen „fleac, mărunțiș”.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului fițuică | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fițuică | fițuici |
| Articulat | fițuica | fițuicile |
| Genitiv-Dativ | fițuicii | fițuicilor |
| Vocativ | fițuică | fițuicilor |
- bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări.
- nume disprețuitor dat unei gazete fără însemnătate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online