finală
Etimologie
Din final.
Pronunție
- AFI: /fi'na.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului finală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | finală | finale |
| Articulat | finala | finalele |
| Genitiv-Dativ | finalei | finalelor |
| Vocativ | finalo | finalelor |
- ornament tipografic care se plasează la sfârșitul unei cărți, al unui capitol etc.
- sunet de la sfârșitul unui cuvânt, al unei propoziții etc.
- ultima fază a unei competiții sportive, a unui concurs artistic, științific etc. cu caracter eliminatoriu.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online