plasa

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză placer.

Pronunție

  • AFI: /pla'sa/


Verb


Conjugarea verbului
(se) plasa
Infinitiv a (se) plasa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) plasez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) plaseze
Participiu plasat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a investi băni, valori etc.; a aloca.
  2. a vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani).
  3. (v.tranz.) a spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții).
  4. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc.
    Articolul enclitic se plasează după nume.
  5. (v.tranz.) a procura cuiva o slujbă, o situație (bună).
  6. (v.refl.) a se situa pe o poziție; a lua atitudine.
  7. (v.tranz.) (sport) a trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A se plasa pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) = a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva


Traduceri

Referințe