plasa
Aspect
Etimologie
Din franceză placer.
Pronunție
- AFI: /pla'sa/
Verb
Conjugarea verbului (se) plasa | |
Infinitiv | a (se) plasa |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) plasez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) plaseze |
Participiu | plasat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a investi băni, valori etc.; a aloca.
- a vinde mărfuri, bunuri; a distribui, a repartiza (în schimbul unei sume de bani).
- (v.tranz.) a spune o vorbă la timpul sau la locul potrivit (în cursul unei discuții).
- (v.tranz. și refl.) a (se) așeza, a (se) situa într-un anumit loc, spațiu etc.
- Articolul enclitic se plasează după nume.
- (v.tranz.) a procura cuiva o slujbă, o situație (bună).
- (v.refl.) a se situa pe o poziție; a lua atitudine.
- (v.tranz.) (sport) a trimite, a îndrepta mingea către un punct determinat.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Expresii
- A se plasa pe o anumită poziție (sau pe poziția cuiva) = a susține o anumită opinie sau a adopta opinia cuiva
Traduceri
a pune (printr-un efort special) într-un anumit loc
|
|