finisa

română

Etimologie

Din franceză finir (după finisaj).

Pronunție

• AFI: /fi.ni'sa/

Verb

Conjugarea verbului finisa
Infinitiv	a finisa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	finisez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să finiseze
Participiu	finisat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a executa ultimele operații asupra unui produs sau a unei lucrări, pentru a le da forma sau aspectul definitiv.

Sinonime

• definitiva

Antonime

• începe

Cuvinte derivate

• finisaj
• finisare
• finisat

Traduceri

a definitiva

engleză: finish (English) finlandeză: viimeistellä (suomi)

franceză: finir (français) suedeză: slutföra (svenska)

Referințe

• DEX online