finition

De la Wikționar, dicționarul liber

franceză

(français)

Etimologie

Din latină fīnītiō („frontieră, hotar, limită”). Înrudit cu italiană finizione.

Pronunție


Substantiv

finition f., finitions pl.

  1. terminare, finire, sfârșire
  2. finisare, finisaj
    Cette marqueterie a une belle finition au vernis.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe