frontieră
Etimologie
Din franceză frontière.
Pronunție
- AFI: /fro.nt'i.er/
Substantiv
| Declinarea substantivului frontieră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | frontieră | frontiere |
| Articulat | frontiera | frontierele |
| Genitiv-Dativ | frontierei | frontierelor |
| Vocativ | frontiero | frontierelor |
- linie naturală sau convențională care desparte teritoriul unui stat de teritoriul altor state sau de întinderi de apă care nu fac parte din teritoriul său.