flirt
română
Etimologie
Din franceză flirt.
Pronunție
- AFI: /flirt/
Substantiv
| Declinarea substantivului flirt | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | flirt | flirturi |
| Articulat | flirtul | flirturile |
| Genitiv-Dativ | flirtului | flirturilor |
| Vocativ | flirtule | flirturilor |
- conversație ușoară, cu aluzii de dragoste, între un bărbat și o femeie.
- legătură de dragoste lipsită de profunzime, nestatornică; aventură sentimentală.
- persoană cu care cineva întreține o astfel de legătură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online