fora

română

Etimologie

Din franceză forer < latină forare.

Pronunție

• AFI: /fo'ra/

Verb

Conjugarea verbului fora
Infinitiv	a fora
Indicativ prezent pers. 1 sg.	forez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să foreze
Participiu	forat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a săpa găuri de sondă în vederea cercetării structurilor geologice, a explorării sau a exploatării unor zăcăminte de substanțe minerale utile.

Cuvinte derivate

• forare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• arfo

Referințe

• DEX '98 via DEX online