săpa

De la Wikționar
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină sappare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
săpa
Infinitiv a săpa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sap
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sape
Participiu săpat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a lucra, a fărâmița cu sapa (sau cu cazmaua) pământul (pentru a însămânța, a prăși etc.).
  2. (v.tranz.) a face cu sapa (sau cu alt instrument) o adâncitură, o groapă, un șanț în pământ.
  3. (v.tranz.) a scoate cu sapa ceva din pământ.
  4. (v.tranz.) a scobi, a tăia în piatră sau în lemn pentru a da materialului o anumită formă sau pentru a grava.
  5. (v.tranz. și refl.) (fig.) a lăsa sau a rămâne o urmă adâncă; a (se) întipări, a (se) imprima.
  6. (v.tranz.) (despre ape, ploi și alte elemente ale naturii) a roade, a mânca, a măcina (surpând); a ruina, a dărâma, a nimici.
  7. (v.tranz. refl. recipr.) (fig.) a unelti împotriva cuiva sau unul împotriva altuia, a încerca să (-și) facă rău.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe