fragmentare

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din a fragmenta.

Pronunție

  • AFI: /frag.men'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
fragmentare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fragmentare fragmentări
Articulat fragmentarea fragmentările
Genitiv-Dativ fragmentării fragmentărilor
Vocativ fragmentare fragmentărilor
  1. acțiunea de a fragmenta și rezultatul ei; împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.


Traduceri

Referințe