fugări

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din fugă + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /fu.ɡəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
fugări
Infinitiv a fugări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
fugăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să fugărească
Participiu fugărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă; a goni, a alerga.
  2. (v.refl. recipr.) (despre două sau mai multe ființe) a fugi unul după altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe