Sari la conținut

fugări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din fugă + sufixul -ări.

Pronunție

  • AFI: /fu.ɡəˈri/


Verb


Conjugarea verbului
fugări
Infinitiv a fugări
Indicativ prezent
pers. 1 sg. 		fugăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg. 		să fugărească
Participiu fugărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a urmări pe cineva fugind în urma lui, a pune pe fugă; a goni, a alerga.
  2. (v.refl. recipr.) (despre două sau mai multe ființe) a fugi unul după altul.

Cuvinte derivate


Traduceri

Traduceri

Anagrame

Referințe

Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=fugări&oldid=944795”