goni

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă goniti.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
(se) goni
Infinitiv a (se) goni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) gonesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) gonească
Participiu gonit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a fugi după cineva, a urmări în fugă (pentru a prinde, pentru a face să se grăbească etc.); a fugări; spec. a alunga vânatul spre locul de pândă al vânătorilor.
  2. (v.refl. recipr.)
    Păsările se goneau printre ramuri.
  3. (fig.) (înv.) a urmări (o țintă, un ideal).
  4. (v.tranz.) a alunga, a izgoni.
  5. (v.intranz.) a alerga, a fugi.
  6. (v.refl. și intranz.) (despre vitele cornute) a se împreuna (spre a se reproduce).

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe