fuleu
română
Etimologie
Din franceză foulée.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului fuleu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | fuleu | fulee |
| Articulat | fuleul | fuleele |
| Genitiv-Dativ | fuleului | fuleelor |
| Vocativ | fuleule | fuleelor |
- alergare în pas mare, mâinile mișcându-se în ritmul picioarelor.
- distanța parcursă de un cal din momentul când se desprinde de pământ și până îl atinge din nou, marcată de două urme succesive ale aceluiași picior.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online