marcat

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a marca.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
marcat
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ marcat marcate
Articulat marcatul marcatele
Dativ-Genitiv marcatului marcatelor
Vocativ marcatule marcatelor
  1. acțiunea de a marca și rezultatul ei; marcare, marcaj.


Traduceri

Etimologie

Din a marca.

Pronunție


Adjectiv


Declinarea adjectivului
marcat
Singular Plural
Masculin marcat marcați
Feminin marcată marcate
Neutru marcat marcate
  1. care poartă o marcă.
  2. (despre obiecte de metal prețios) care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității.
  3. (despre greutăți) prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate.
  4. (despre căi de comunicație) care este prevăzut cu marcaj.
  5. (fig.) (despre abstracte) care iese în evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.


Traduceri

Anagrame

Referințe