fulgurant

română

Etimologie

Din franceză fulgurant < latină fulgurans, fulgurantis.

Pronunție

• AFI: /ful.gu'rant/

Adjectiv

Declinarea adjectivului fulgurant
	Singular	Plural
Masculin	fulgurant	fulguranți
Feminin	fulgurantă	fulgurante
Neutru	fulgurant	fulgurante

1. înconjurat de fulgere.
2. (adesea fig.) care împrăștie o lumină vie și de scurtă durată.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online