înconjurat
Variante
- (reg.) încunjurat
Etimologie
Din verbul a (se) înconjura.
Pronunție
- AFI: /ɨn.kon.ʒuˈrat/
Substantiv
| Declinarea substantivului înconjurat | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | înconjurat | înconjuraturi |
| Articulat | înconjuratul | înconjuraturile |
| Genitiv-Dativ | înconjuratului | înconjuraturilor |
| Vocativ | ' | ' |
- înconjurare.
- (spec.) îngrădire.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Adjectiv
| Declinarea adjectivului înconjurat | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | înconjurat | înconjurați |
| Feminin | înconjurată | înconjurate |
| Neutru | înconjurat | înconjurate |
- (despre un loc, un lucru) ocolit.
- (despre persoane) în jurul căruia sunt strânse ființe sau lucruri.
- (despre persoane) care trăiește în societatea sau în tovărășia cuiva.
- încercuit.
- (spec.) care este încercuit de forțe armate.
- (spec.) împrejmuit cu gard.
- (fig.; despre substanțe, situații sau persoane) evitat.
- (pop.; fig.) luat pe departe.
- (înv. și pop.; despre locuri, țări, ape etc.) străbătut în lung și în lat.
Sinonime
Locuțiuni
- (pop. și fam.) Pe înconjurate = indirect.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din înconjura.
Verb
- forma de participiu trecut pentru înconjura.