furchet

română

Etimologie

Din italiană forchetta (după furcă).

Pronunție

• AFI: /fur'ket/

Substantiv

Declinarea substantivului furchet
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	furchet	furcheți
Articulat	furchetul	furcheții
Genitiv-Dativ	furchetului	furcheților
Vocativ	furchetule	furcheților

1. piesă de oțel în formă de furcă mică, cu coada fixată la marginea unei bărci, pentru a sprijini lopata în timpul vâslitului.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online