fustigație

română

Etimologie

Din franceză fustigation < latină fustigatio.

Pronunție

• AFI: /fus.ti'ga.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului fustigație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fustigație	fustigații
Articulat	fustigația	fustigațiile
Genitiv-Dativ	fustigației	fustigațiilor
Vocativ	fustigație	fustigațiilor

1. (rar) bătaie cu vergile; flagelare.
2. (fig.) corecție, corectare, pedeapsă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online