fuziune

română

Etimologie

Din franceză fusion < latină fusio, fusionis.

Pronunție

• AFI: /fu.zi'u.ne/

Substantiv

Declinarea substantivului fuziune
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	fuziune	fuziuni
Articulat	fuziunea	fuziunile
Genitiv-Dativ	fuziunii	fuziunilor
Vocativ	fuziune	fuziunilor

1. contopire a două sau mai multe state sau a două sau mai multe partide într-unul singur ori a două sau mai multe organizații într-una singură.
2. reorganizarea, prin contopire, într-o singură unitate omogenă a unor întreprinderi sau a unor instituții.
3. contopire a două sau mai multe nuclee atomice ușoare într-unul mai greu.
4. topire a unui corp la o temperatură mai înaltă decât temperatura mediului ambiant.

Sinonime

• fuzionare
• topire; contopire.

Antonime

• fisiune
• dezintegrare, scindare

Cuvinte derivate

• suprafuziune

Cuvinte compuse

• punct de fuziune

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online