galopa

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din franceză galoper. Confer italiană galoppare.

Pronunție

  • AFI: /ga.lo'pa/


Verb


Conjugarea verbului
galopa
Infinitiv a galopa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
galopez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să galopeze
Participiu galopat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre cai) a alerga în galop; (despre oameni) a călări un cal care aleargă în galop.
  2. (despre motoare) a funcționa neuniform, cu variații mari (și bruște) ale vitezei.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Derivat din galoper

Pronunție

  • AFI: /ɡa.lɔ.pa/


Verb

galopa

  1. forma de persoana a III-a singular la indicativ trecut simplu pentru galoper
    română: (el/ea) galopau





spaniolă

(español)

Etimologie

Derivat din galopar

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

galopa

  1. forma de persoana a III-a singular la indicativ prezent simplu pentru galopar
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru galopar
    română: galopează