garoafă
Aspect
Etimologie
Din neogreacă γαράφαλον (garáfalon) < ϰαρυάφυλλον (karyáfyllon). Confer turcă karanfil (> caramfil), italiană garofano (venețiană garofalo), franceză girofle și cumană garanful.
Pronunție
- AFI: /ga'ro̯a.fə/
Substantiv
Declinarea substantivului garoafă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | garoafă | garoafe |
Articulat | garoafa | garoafele |
Genitiv-Dativ | garoafei | garoafelor |
Vocativ | garoafo | garoafelor |
- (bot.) (Dianthus caryophyllus) plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut.
Sinonime
- (bot.) garoafă-de-grădină
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse