geamală
română
Etimologie
Din turcă cemal (oyunu).
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului geamală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | geamală | geamale |
| Articulat | geamala | geamalele |
| Genitiv-Dativ | geamalei | geamalelor |
| Vocativ | geamală | geamalelor |
- păpușă foarte mare care reprezenta un trup de femeie cu două capete și patru mâini, folosită în trecut în spectacolele populare de bâlci.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online