genitiv

română

Etimologie

Din franceză génitif < latină genitivus (casus).

Pronunție

• AFI: /ʤe.ni'tiv/

Substantiv

Declinarea substantivului genitiv
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	genitiv	genitive
Articulat	genitivul	genitivele
Genitiv-Dativ	genitivului	genitivelor
Vocativ	genitivule	genitivelor

1. (gram.) caz al declinării care indică dependența, apartenența, posesiunea și îndeplinește funcția de atribut.

Cuvinte derivate

• genitival

Traduceri

caz gramatical

engleză: genitive (English) germană: Genitiv (Deutsch) m.

islandeză: eignarfall (íslenska) n. suedeză: genitiv (svenska) c.

Referințe

• DEX '98 via DEX online
• DEX online: „genitiv”