ghilotină

română

Etimologie

Din franceză guillotine.

Pronunție

• AFI: /gi.lo'ti.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului ghilotină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ghilotină	ghilotine
Articulat	ghilotina	ghilotinele
Genitiv-Dativ	ghilotinei	ghilotinelor
Vocativ	ghilotină	ghilotinelor

1. instrument de execuție a celor condamnați la moarte prin decapitare.
2. pedeapsă cu moartea prin ghilotinare.
3. instrument prevăzut cu o lamă ascuțită, care servește la tăierea foilor de tablă, de carton, de hârtie etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online