ghin

română

Etimologie

Etimologie necunoscută.

Pronunție

• AFI: /gin/

Substantiv

Declinarea substantivului ghin
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ghin	ghinuri
Articulat	ghinul	ghinurile
Genitiv-Dativ	ghinului	ghinurilor
Vocativ	ghinule	ghinurilor

1. daltă cu tăiș semicircular, folosită de dogari și rotari.
2. cuțit cu lama curbată în formă de unghie, cu care se cioplește lemnul (în timpul sculptării lui).
3. cazma îndoită pe amândouă laturile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online