Sari la conținut

tăiș

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a tăia + sufixul -iș.

Pronunție

  • AFI: /təˈiʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
tăiș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tăiș tăișuri
Articulat tăișul tăișurile
Genitiv-Dativ tăișului tăișurilor
Vocativ tăișule tăișurilor
  1. parte mai subțire, ascuțită, destinatătaie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuțit); ascuțiș; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile.
  2. (rar) tăietor.

Expresii

  • Cuțit cu două tăișuri = situație a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje și dezavantaje la fel de importante
  • A trece sub tăișul săbiei = a ucide, a distruge complet


Traduceri

Anagrame

Referințe