ghintui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ghint + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /gin.tu'i/


Verb


Conjugarea verbului
ghintui
Infinitiv a ghintui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
ghintuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să ghintuiască
Participiu ghintuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a prevedea cu ghinturi țeava unei arme de foc, a executa ghinturi la o țeavă a unei arme de foc.
  2. (v.tranz.) a fereca cu ghinturi un buzdugan, o ghioagă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe