gospodări

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din gospodar.

Pronunție

  • AFI: /gos.po.də'ri/


Verb


Conjugarea verbului
gospodări
Infinitiv a gospodări
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gospodăresc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gospodărească
Participiu gospodărit
Conjugare IV
  1. (v.tranz. intranz. refl.) a conduce sau a face treburile unei gospodării, ale unei instituții, organizații etc.
  2. (v.refl. tranz. fact.) a întemeia sau a face pe cineva să-și întemeieze o gospodărie (prin căsătorie); a (se) căpătui.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe