grange
Aspect
Vezi și : Grange |
(English)
Etimologie
Din franceză veche grange, care provine din latină medie granica < latină granum („grâu”).
Pronunție
- AFI: /ɡreɪndʒ/
Substantiv
grange, pl. granges
- (în Anglia; agr.) fermă (în special aparținând unui domn)
- (spec.) pământ care aparține unei mănăstiri
- (înv.) grânar, hambar
Cuvinte apropiate
Vezi și
Referințe
(français)
Etimologie
Din latină medie granica < latină granum („grâu”).
Pronunție
- AFI: /ɡʁɑ̃ʒ/
Substantiv
grange f., granges pl.
Cuvinte apropiate
Vezi și
Anagrame
Etimologie
Din granger.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru granger.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru granger.
- forma de persoana a I-a singular la prezent subjonctiv pentru granger.
- forma de persoana a III-a singular la prezent subjonctiv pentru granger.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru granger.