greabăn

română

Etimologie

Din slavă (veche) grebeni „pieptene”.

Pronunție

• AFI: /ˈgre̯a.bən/

Substantiv

Declinarea substantivului greabăn
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	greabăn	grebene
Articulat	greabănul	grebenele
Genitiv-Dativ	greabănului	grebenelor
Vocativ	greabănule	grebenelor

1. regiune a corpului unor animale (mari) situată între gât și spinare.
2. (p.anal.) coamă a unui munte.

Cuvinte derivate

• grebănar
• grebănos

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online