gropniță

română

Etimologie

Din bulgară гробниц (grobnica) (influențat de гроапъ (groapă)).

Pronunție

• AFI: /'grop.ni.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului gropniță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	gropniță	gropnițe
Articulat	gropnița	gropnițele
Genitiv-Dativ	gropniței	gropnițelor
Vocativ	gropniță	gropnițelor

1. încăpere situată între pronaosul și naosul unei biserici, în care de obicei se găsesc mormintele ctitorilor.
2. cavou, criptă, mormânt sau cimitir situate lângă o biserică.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• îngropat

Referințe

• DEX '98 via DEX online