milita

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză militer.

Pronunție

  • AFI: /mi.li'ta/


Verb


Conjugarea verbului
milita
Infinitiv a milita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
militez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să militeze
Participiu militat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a desfășura o activitate intensă într-un domeniu social, politic, cultural; a lupta pentru un principiu, pentru o cauză.


Traduceri

Anagrame

Referințe