grămadă

română

Etimologie

Din slavă (veche) gramada.

Pronunție

• AFI: /grə'ma.də/

Substantiv

Declinarea substantivului grămadă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	grămadă	grămezi
Articulat	grămada	grămezile
Genitiv-Dativ	grămezii	grămezilor
Vocativ	grămadă	grămezilor

1. cantitate mare de obiecte, de materiale strânse ori aflate la un loc (unele peste altele); îngrămădire.
2. (adverbial) în mare cantitate (la un loc), formând o grămadă.
3. cantitate, număr mare de ființe (strânse, aflate la un loc); mulțime.
4. (spec.) îngrămădire (organizată) de jucători la rugbi; meleu.

Cuvinte derivate

• grămădi
• grămăjoară
• grămăjuie

Expresii

• A cădea (sau a se prăbuși) grămadă = a cădea jos (în nesimțire)
• A da (sau a face, a pune etc.) (pe cineva) grămadă (jos) = a doborî; p.ext. a omorî (pe cineva)

Traduceri

meleu

franceză: mêlée (français) f.

Referințe

• DEX '98 via DEX online