hânțău
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului hânțău | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hânțău | hânțaie |
| Articulat | hânțăul | hânțaiele |
| Genitiv-Dativ | hânțăului | hânțaielor |
| Vocativ | hânțăule | hânțaielor |
- bancă cu clește de fixare, asemănătoare cu scăunoaia, pe care rotarul fixează bucățile de lemn din care face spițele.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online